Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!
vineri, 25 iunie 2010
Viata...o calatorie:)
Viata e ca o calatorie cu trenul: urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Unii privesc calatoria ca pe un drum scurt si cand coboara din tren, lasa in urma lor un dor adanc...Unii urca si coboara si noi abea i-am observat! Calatoria este plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...dar fara intoarcere. Sa incercam sa-i intelegem pe cei care sovaiesc. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da..scopul e calatoria in sine...
RăspundețiȘtergereadevarat:) Iar cei care sunt in tren in compartimentul tau iti fac calatoria mai frumoasa:D
RăspundețiȘtergere