Amintirile din cutia de carton...

5 august 2010

Ieri mi-am strans toate amintirile, le-am pus intr-o cutie mare de carton si le-am urcat in pod, alaturi de sacul mare cu jucarii. La fel ca atunci cand am decis ca ursuletii de plus si masinile cu telecomanda nu mai au ce cauta in camera unei domnisoare de 12 ani, asa renunt acum, dupa ani de zile, la caietele mele cu amintiri, la jurnalele mele scrise in ani buni, la cartile folosite luni la rand in liceu, la posterele care acum cativa ani domneau frumos pe peretii camerei mele. Ciudat este ca nu renunt la ele de buna voie, le-as pastra pe toate, le-as lua cu mine la facultate si mi-as umple camera de camin cu amintiri.



Dar nu pot sa fac asta!



Asa ca ieri, am luat frumos cea mai incapatoare cutie de carton pe care am gasit-o si am ticsit-o cu lucruri aparent inutile, dar care mie mi-au umplut viata de zambete si amintiri. Am privit razand, pentru prima data, manualele de limba latina care m-au mancat timp de 4 ani si pe care le-am urat, le-am urat atat de mult, mai mult decat pe baiatul ala care la gradinita mi-a rupt capul la papusa mea preferata primita de la bunici. De acum, latina va ramane ingropata undeva in pod, intre toate celelalte lucruri care candva mi-au apartinut dar pe care probabil nu le voi mai folosi niciodata. Am gasit, mototolita, printre lucrurile din birou, harta mea preferata, harta care reprezinta Terra vazuta noaptea de pe luna. Am petrecut aproape 30 de minute incercand sa indrept aceasta bucata de hartie pe care aproape imediat am decis sa o iau cu mine anul acesta la facultate si sa imi impodobesc unul dintre pereti cu ea.



Am retrait ieri multe amintiri uitate strangandu-mi lucrurile si eliberand biroul si dulapul pentru fratele meu. Mi-am recitit jurnale, idei scrise pe bucati de hartie si impresii si am zambit privind literele caligrafice de pe hartia ingalbenita de ani.



Ieri am decis sa renunt si sa ingrop in podul casei multe amintiri. Dar asa cum inca imi aduc aminte de jucariile uitate de ani buni in sacul de plastic, asa imi voi aminti inca mult timp de acum incolo toate lucrurile frumoase si mai putin frumoase care s-au intamplat in 4 ani de liceu:)





Ieri, am eliberat dulapul vietii mele de amintiri trecute pentru ca azi sa pot incepe sa il umplu din nou cu amintirile viitoare!