Astăzi m-am trezit cu fața scăldată în razele soarelui. Am dormitorul la est și am uitat să trag jaluzelele. M-am ridicat speriată, crezând că am uitat să setez sau pur și simplu am decis să ignor alarma, dar ceasul m-a liniștit imediat, asigurându-mă că e doar ora 7:12, deci nu eram în întârziere. Primul impuls a fost să mă trântesc înapoi în pernele răsfirate pe tot patul și să mai dorm măcar jumătate de oră, dar ideea unei dimineți de sâmbătă în care să îmi pot bea cafeaua liniștită, nu pe fugă, în care să pot savura micul dejun și să am timp și pentru mine înainte să ies pe ușă, m-a convins: am sărit în balerinii mei de casă și cu fața șifonată de somn și părul zbârlit și „aranjat” în toate direcțiile, m-am târât spre bucătărie.
Mecanic, mi-am pregătit un 3 în 1 și l-am turnat în cana mea preferată, dornică să mă bucur de fiecare avantaj al trezitului înaintea alarmei. Am deschis geamul de la bucătărie, cel care dă în stradă și, mirosind și sorbind cafeaua mult prea fierbinte fix ca o „lady”, am închis ochii și am lăsat soarele să mă piște de față și să-mi reamintească de ce iubesc diminețile însorite și călduroase de vară.
De astăzi, am decis că această ultimă perioadă pe care o voi petrece în țară să fie cu zambetul pe buze, să îngrop undeva adânc durerile, nemulțumirile, pierderile personale și să încerc să mă bucur de fiecare lucru, mic sau mare, pe care România mi-l mai poate oferi. Știu sigur că o dată ce mă voi muta din țară, îmi voi fi dorit cu ardoare să privesc timpul petrecut aici cu alți ochi, să mă bucur de oameni, de natură, de stilul nostru românesc de a fi, de tot ce reprezintă pentru mine acum „acasă”.
De astăzi începând, îmi iau treptat rămas bun de la locul unde am trăit 25 de ani și pe care l-am numit „acasă”. Nu știu ce-mi rezervă viitorul îndepărtat, dar în prezent a început numărătoarea inversă: mai am 2 luni, 2 luni în care să mă umplu de românesc și românește, astfel încât să-mi ajungă pentru o perioadă relativ mare de timp.
România dragă, de astăzi te iubesc și te apreciez mai mult, tocmai pentru că te voi avea mai puțin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu