Astăzi vreau să
scriu despre prieteni. De ce? Pentru că astăzi am realizat cât de puțini îți
sunt cu adevărat alături, la bine și la greu, când îți aprobă sau dezaprobă
acțiunile și nebuniile, dar rămân lângă tine, indiferent de situație. De ce?
Pentru că îți sunt prieteni adevărați, pentru că asta fac prietenii, te ajută,
te sfătuiesc și nu te aruncă la gunoi doar pentru că nu sunt de acord cu tine
sau doar pentru că își urmăresc propriile interese.
Sunt multe
categorii de prieteni în viață și mereu mi-am dorit să cred că un prieten îți
este alături oricând, oriunde și oricum. Dar, după 25 de ani, realizez că
prietenii adevărați îi pot număra pe degetele de la o mână și mai am probabil
locuri libere.
Astăzi, privind
în urmă, realizez cât de puțini oameni știu să fie prieteni. Cu adevărat. Am
avut o prietenă cu care am copilărit și alături de care mi-am petrecut
adolescența. Am dormit împreună în același pat de o singură persoană, am mâncat
din aceeași farfurie, am împărțit aceleași tacâmuri și am băut din aceeași
sticlă de suc. Am fost nedespărțite perioade lungi, de ani de zile. Ne
petreceam vacanțele împreună, ne împărțeam timpul între școală și stat
împreună, ne cunoșteam în cele mai mici detalii și ne susțineam necondiționat. Sau
cel puțin, cu impresia asta am trăit mult timp. Ne-am promis să fim sincere una
cu cealaltă și să ne ajutăm indiferent de situație. Se pare că a fost suficient
să se îndrăgostească de un tip ca să arunce pe apa sâmbetei o prietenie de mai
bine de 7 ani de zile. S-a transformat exact în femeia pe care o detesta nu cu
mult timp înainte, cea care renunță la prieteni și la propriile-i tabieturi
pentru primul bărbat care i-a dat atenție. Și, paradoxal sau nu, fix așa a
fost. Dacă ar fi fost corectă, m-ar fi scos la un suc, așa cum am scos-o și eu
pe ea de nenumărate ori și mi-ar fi vorbit deschis despre prietenia noastră și
despre motivele ei de a întrerupe contactul cu mine. Nu a făcut-o. E mai simplu
să fugi, decât să recunoști cu voce tare că te-ai transformat în cel mai mare
coșmar al tău, nu? Mulțumesc. 
O altă prietenă
veche, de ani de zile, alături de care am fost și care mi-a fost alături mult
timp, a decis să întrerupă orice contact nenecesar cu mine, doar pentru că am
acționat și am decis în viața mea personală contrar principiilor ei de viață. A
încercat să “mă aducă pe
calea cea dreaptă” și,
nereușind, fără nicio explicație de niciun fel, a decis că nu merit să-mi mai
răspundă la mesaje sau telefoane, decât dacă sunt de viață și de moarte si
persoana în nevoie nu sunt eu, ci vreau doar să ajut pe altcineva. Aș fi
apreciat să fie fair-play, să vorbească deschis cu mine, să îmi explice
situația, să recunoască că nu mai dorește o prietenie cu mine din simplul motiv
că este prea îndoctrinată religios și
are o conduită morală net superioară mie și nu poate fi prietenă cu așa o
păcătoasă cum sunt eu. Dumnezeul meu spune să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți,
să nu judeci, cel care este fără de păcat să arunce primul piatra.
Aparent, deși crescută în aceeași biserică, Dumnezeul ei este diferit. Îi port
pică? Nicidecum. Dumnezeul meu m-a învățat că asta nu aduce nimic bun în
sufletul meu. Dar aș minți dacă nu aș recunoaște că doare să ți se întoarcă
spatele fără drept de apel. Ei bine, mulțumesc, dragă prietenă, m-ai învățat o
lecție.
Să vorbim acum
despre o altă categorie de prieteni. Aceia care sunt bucuroși să te aibă in
preajmă atunci când au vreun beneficiu de pe urma ta. Aceia care te sună când
au chef de ieșit în oraș și nu au cu cine altcineva și pe care rar îi refuzi.
Aceia pe care îi ajuți oricând poți, pentru că tu chiar îi consideri prieteni. Dar
când vine vorba să se întoarcă roata, să ai tu chef o dată să ieși în oraș și
le dai un telefon, toți se dau loviți: nu au chef, au alte lucruri de făcut etc. E normal ca oamenii
să aibă alt program și să nu îl poată schimba pentru tine, la minut. Dar când
povestea asta se întâmplă de fiecare dată când dorești să întreprinzi ceva cu
ei, începi să îți pui semne de întrebare. Realizezi că ești pentru ei doar o
metodă de distracție când au ei chef și că niciodată nu s-ar lăsa pe ei pe
locul doi doar ca sa te ajute sau să fie lângă tine. Nu ar face niciodată un
efort pentru tine, pentru că persoana lor este mult mai importantă iar lipsa
lor de chef, de timp, de resurse este deasupra dorinței și nevoii tale de a
petrece timp împreună. Suni acele persoane, le inviți la tine o dată. Ești
refuzat. Le inviți de două ori. Refuz. Mai încerci o dată. Și încă o dată.
Speri. Speri din tot sufletul că tura asta va fi altfel. Poate tura asta vor
spune da. Poate acum. Sigur data viitoare. Dar când realizezi că încercările
tale, una câte una, se soldează cu același refuz, obosești. Începi să răspunzi
tu cu nu solicitărilor lor. Începi să nu-ți mai dai peste cap programul, doar
ca să fii acolo, să peterceți timp împreună. Și la urma urmei, de ce ai face-o?
Ei de câte ori au făcut-o pentru tine până acum? Exact. Așadar, realizezi că
nici prietenii ăștia nu-ți sunt prieteni ci simple cunoștințe cu care you used
to hang out. Din păcate, doar atât. Iar dacă tu ai crezut vreodată că îți sunt
prieteni și că și-ar face timp pentru tine, te-ai înșelat. Și înghiți din nou
în sec, pentru că tocmai ai mai șters de pe lista “marilor prietenii” vreo 10-15 persoane.
Cât despre cei
care se încadrează în numărătoarea degetelor de la mână... Ei bine, cu ei mă
mândresc. Pe ei știu că îi pot suna oricând și sunt mai mult decât bucuroși să
mă audă. Sunt mai mult decât bucuroși să ne vedem si să facem orice chestie
trăsnită împreună. Sunt sigură că, dacă îi sun și la două noaptea, cerând
ajutor, îl primesc. Și ei știu că, la un singur apel de ajutor din partea lor,
sunt gata să le pun la dispoziție tot ce am. Pentru ei, pentru oamenii ăia, mai
cred în prietenie. Ei știu ce înseamnă să nu întorci spatele cuiva. Ei știu să
te sune doar ca să vadă ce faci, nu doar pentru că au nevoie de ceva de la tine.
Și ei te fac să te simți apreciat și să-ți dorești să le fii alături indiferent
de situație.
Și da, cu cât
cunosc mai mult firea oamenilor, cu atât îmi iubesc și apreciez mai mult
câinele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu